de ceva timp umblã hoţeşte
se furişeazã pânã la ea
pe mama mea ea o doreşte
şi-i face ziua tot mai grea
tu lighioanã fãrã suflet
mai lasã-mi-o mãcar o zi
sã îi mai dau mãcar un zâmbet
s-o pot o clipã auzi
nu te grãbi dihanie s-o iei
cu tine veacuri o sã stea
mai las-o lângã mine tu de vrei
încã o zi de s-ar putea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie sincerã,afectivã ce provine dintr-un sentiment unic,nedorit dar inevitabil. Pînã la urmã,neputincios,poetul acceptã cu ultimele puteri starea unei legi a firii şi probabil îşi va continua drumul,cu inima la vejnica întîlnire!