Se aude un tropot de cai
Pe vãile largi dintre munţi
Fiorul te-ndemnã în loc ca sã stai
Sã-ntinzi trecãtorilor punţi.
Ecoul e trist şi trecut.
Caii sãlbatici de mult au murit
Se bea de ţãrani cafea cu nãut
Nimic pe afarã nu e de privit
Nici cana nu este de lut
Prin sticlã de geam aburit
Izvorul de lacrimi secat-a de mult
Caii sãlbatici au murit.
Liliana 14.03.2015
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îţi mulţumesc .Mã voi pregãti!
2.
Romulus, dacâ as fi mai tanara,sau daca as avea mai mult har as scri o carte pe care as fi onorata sa mi-o prefatezi.Citesti atent şi surprinzi exact esenta… Iti multumesc!
O imagine sãracã cu o realizare bogatã, surprinzînd un tablou ce-l desenezi aproape perfect.Liniştea şi împãcarea într-un timp aproape uitat,pãrîndu-ţi chiar rãu de acel timp ne-aduce prin tine,regretul trecerii vremii.
