Trebãluiesc fãrã rost
Pe unde nici n-am mai fost
Prin uitate şi stinghere
Cotloane şi unghere
Gãsesc în locuri ticluite
De vãzul ochilor pitite
Slugarnice şi efemere
Trecutele himere
Agaţã-te de ele, îmi spun
Încercând sã mai adun
O petalã de crin uscatã
Nu ştiu de când aruncatã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Împreunã putem şi în ciuda tristeţii din aşa zisele mele poezii,sunt o fire destul de veselã. Amintirea petalei de crin este un motiv de supãrare,recunosc dar pãcatul meu este cã nu pot minţii (mai ales în poezie) Important este cã suntem în stare sã spunem ce unii nici nu viseazã!
2.
Romulus pe timpul meu buchetele de mireasã erau din crini.Dacã nu te superi,nu mai dezleg alt nod. Doare!Îţi multumesc şi pentru cã sunt un om vesel şi dau sã cred cã ştii de glumã: vezi cã poţi?!
De ce â€petalã de crinâ€?...e otrãvitoare?...poezia însã,nu.Îmi place strofa a doua şi îndemnul final pe care ţi-l dai.Simplu şi plãcut pentru o geanã de poezie!
