Îmi spun într-o dimineaţã: azi am sã-mi desfac lumina
ochilor într-un curcubeu şi am sã dau culorile unor pici
sã mâzgãleascã trotuarele şi casele, sã punã roşu
în obrajii vecinilor şi verde sã dea peluzei din faţa
blocului.
În altã dimineaţã lâncezesc ca sã pãstrez legãnarea
şi tihna visului din zori. Îmi propun sã-mi desfac sufletul
în bucãţele de pace pe care sã le împrãştii fãrã
nici o ţintã.
În dimineaţa în care mã trezesc cântând, fac ciorchini
din notele, uneori false, şi le dau oricui este dispus sã
le prindã cu cârlige pe frânghia de rufe.
Într-o dimineaţã copii coloreazã, vecinii cântã şi peste
tot zboarã pacifistele confete; iar eu mã întreb dacã
asta mi-am dorit.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ar trebui sã fim visare toţi,
fãrã visare suntem nişte roboţi