Şi astãzi mi-ai lipsit, ca-n fiecare searã
Ce vijelii, ce umbre te poartã pe afarã?
Şi în aceste seri, sperând te aşteptam
Am tresãrit ades, un pic de aţipeam
Îmi picurã regretul cu smoalã şi venin
Tu sigur eşti acuma înscris cu semn divin
Cândva cu ochii nici nu te observam
Ştiam un loc anume în care te gãseam
Oricât aş fi de tristã, oricât mi-ar fi de dor
La mine sã te-ntorci nu pot sã te implor
Speranţa revenirii nu mi s-a vindecat
Doar sufletul se-toarce, de unde ai plecat
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
aş dori, ca şi mine,sã crezi într-o relitate de dincolo de noi
