în toiul iernii
gârbovit de ani
cu muntele în spate
încovoiat
precum toiagul
ce-l poartã
privind
deasupra mea
deasupra munţilor
nu mã vede
aici nimeni nu-l ştie
l-o aştepta sfârşitul
mai bine s-ar întoarce
aici realitatea
l-o bate ca şi vântul
l-o arde ca şi gerul
