N-am gândit nicicând în viaţã
Cã e lumea o paiaţã.
Cã îşi schimbã chipul tare,
De nu ştii cum îl mai are.
Cu firea ce am avut
Pânã astãzi n-am ştiut
Sã mint, sã pizmui, sã blestem.
Dar nu pot sã nu mã tem
De urã, de minciunã şi blestem.
Prin lumea ce am trecut
Niciodata n-am vãzut
Chipul ei ce-l are-n spate
Chip urât, cum nu se poate.
Iar acum la bãtrâneţe
Am în nas multã fineţe.
Ştiu sã aud gândul ascuns,
Ştiu sã vãd chipul nepus ,
Ştiu sã simt c-un zâmbet poate
Poartã lacrimi multe-n spate.
Nu s-a dat învãţãturã
Cum sã te fereşti de urã,
De gânduri rele, pãtimaşe,
Şi cum sã ţi le faci frumoase.
Doar timpul poate sã-ţi arate
Tot ce nu e scris în carte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Deşi scris intr-un stil putin arhaic mesajul tãu va fi mereu actual. Şi, cel mai important, se simte vibraţia sufletului tãu.
Nu s-a dat învãţãturã
Cum sã te fereşti de urã,
De gânduri rele, pãtimaşe,
Şi cum sã ţi le faci frumoase.
Doar timpul poate sã-ţi arate
Tot ce nu e scris în carte.