Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	LUMINA NOPÅ¢II

La apusul Soarelui Plânge ochiul omului. Plânge şi se perpeleşte Noaptea când i se iveşte. Nu mai plânge ochi pustiu! Cãci puţini sunt cei ce ştiu Nopţile cã sunt şi ele Ale zilei pãrticele. Chiar de sunt întunecate De Luceafãr sunt purtate Şi cu stele se-npreunã Împrejur la sfânta Lunã. Doarã ochiul nevoiaş Nopţilor le e trufaş. De-ar fi el mai în putere Ar putea la nopţi sã spere. Suflet prea mult încercat Tu de mult ai şi uitat Sã chemi negura sã-ţi fie Un îndemn la armonie. Noaptea ce va sã se aştarnã De te-o transforma în stanã Tu sã ştii cã şi o piatrã Poate zãmisli o astrã. Şi sperând la înãlţare, Cum aşteaptã fiecare, Lasã viaţa sã petreacã Unde i-o fi ei sã-i placã. Dar ce-i noaptea asta oare? Te întrebi la întâmplare, E cununa ce şi-o pune Ziua care va apune. Iar apusul ce mai este? Face parte din poveste! Este ciclul ce petrece Zilele ce or sã plece. Lasã gândul, uitã urma Nopţilor cu vãl ca spuma! Încã Soarele e sus, Ziua nici nu a apus. Soarele de va apune Nimãnui tu nu îi spune. Spune doar cã te orbeşte Ziua care se iveşte.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]