Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	COLINDÄ‚TORII

Îmi pare cã am auzit La poartã parcã ciocãnit! Şi la fereastrã am fugit; Iar ochii mei ce au privit? Trei mogâldeţe înfrigurate Cu fesuri pe urechi lãsate, Ce strigã tare cât se poate, De gazdele se lasã colindate. Se aprind bujori în obrãjori, Toţi cântã, toţi sunt dirijori. Ascult în prag şi am fiori Cum n-am avut de multe ori. Ei cântã tare sã se audã. Fularele la nas se udã. Se-nalţã-n vârf fãptura scundã Şi la urare face încã o rundã. ŞI se forţeazã rând pe rând Şi-şi umflã vinele cântând. De unul prea îşi ia avânt, Rãmâne altul murmurând. Şi fãrã cã ar vrea sã parã Din cânt cuvinte prind sã sarã. E datina ce i-o fi scos afarã, Acum, pe frig, în fapt de searã? Au glasul tare rãguşit Când de cântat au isprãvit. Le saltã pieptul obosit. Şi-mi mai ureazã de trãit. Îi rãsplãtesc pentru cântare Aşa, pe rând, pe fiecare. Iar ei sunt gata de plecare La altã casã cu urare. Le dau, cum datina o cere, Covrigi şi nuci şi nişte mere Şi un bãnuţ; ca pe-o avere Îl vârã picii sub revere.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	se-aud colindatorii semn de sarbatoare...dar pentru cine oare?!	Elma

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]