Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	O MAI FI TOAMNA AŞA?

(Cea mai lungã toamnã bucolicã) Liniştitã e grãdina Şi domneşte parcã tihna Dar se-nmoaie ca o gumã Sufletu' de la legumã. De-ar avea la ele arme Necãjitele de poame! Şi-ar lua zilele avute Ca sã mai rãmânã fructe. Pomii şi ei dezgoliţi De ramuri sunt vãduviţi Iar pe crengile chelite Frunzele sunt ofilite. Par a fi nişte nãluci Buni sunt doar pentru uluci Sau ca simple gãtejele Sã aţâţi focul cu ele. Nucile în pom stau sparte Bosumflate şi iodate De abia de se mai aninã De le-o bate cu-o prãjinã. Or fi bune mai la iarnã Dezghiocate într-o poalã De plãcintã rumenitã La brâu bine rãsucitã. Stau şi merele botoase Rumene şi arãtoase. De nimeni nu le culege Or pica, se înţelege. Zboarã ghemotoci ca fluturi Din gutuile cu pufuri. S-au copt bine de la Soare Bune-s de pus în pridvoare. Arţãgoşi cã-s prea umflaţi Bostanii sunt agitaţi. Vrejurile s-au uscat Şi pe pãmânt i-au lãsat. Roşiile n-au sã scape Dacã o fi ca sã se crape. Cocoţate pe arac Pãtlãgelele au trac. De s-or scofâlci prea tare Vor fi fierte în cãldare Sã se facã bulion. Zãu, ar fi chiar ghinion! Pe alt strat iatã ardeii! Tare iuţi, sunt mititeii. Cu ãi mari te înţelegi Dacã bine îi alegi. Verişorii lor cei buni: Gogoşarii cei grãsuni. Ştiu ce soartã vor avea Când oţetul îl vor bea. Mai tomnaticã-târzie Varza ; ce va fi, nu ştie. Sau nu vrea sã recunoascã Cã-n sarma o sã sfârşeascã. Doar gãinile şi porcul Mai au pân' va fi sorocul. De noroc sunt plini şi ei, Nebunatici, doi cãţei. Toamna lor n-ar prea veni. Însã parcã poţi sã ştii? Iatã, vine gospodina , Sã le strice şi lor tihna! Brumãriile de prune Prind pe jos sã se adune Tratamentul lor se aplicã Ori la gem, ori la palincã. Sus pe deal e altã zarvã! Strugurii încep sã fiarbã. Picã mustul în cãldare Când îi calcã în picioare. De va fi zeama prea multã S-o suci calea bãtutã. De s-o face ca zig zag-uri Şi se va propti în garduri. Iar de-o fi sã se-mpreune Şi cu zeama de la prune Va urca pânã la nori Cine o bea pânã la zori. Lanul nu poate sã mişte Transformat e în mirişte. Boabele i-au fost culese Şi în saci au fost alese. Pleacã grâul cãtre moarã. Bob cu bob piatra-l omoarã. Şi în sac la loc se pune O fãina de trei nule. Tot pe câmp mai sunt pãnuşe Cu pãr alb ca de mãtuşe. Cãci ştiuleţii au plecat Tot la moarã spre tocat. Cin' sã vadã tresãrirea Ce o are astãzi firea? Când de abia sã pridideşti Toate sã le rostuieşti. Sã le culegi la soroc Dacã vrei sã ai noroc. Şi belşug de vrei sã ai Sã poţi la iarnã sã stai. Sã stai tu pitit în casã Doar sã te aşezi la masã. Sã mai ieşi doar pe afarã Sã mai tragi câte-o ţigarã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	o toamna lunga bogata lipsita de buruieni... citit cu drag, Liliana!	Elma

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]