Florile pleacã, sunt supãrate
Cu frunze de brumã muşcate
Se duc undeva ca sã moarã
Dar asta numai pânã la varã.
Raza de soare se face în ploaie
Pãmântul udat se înmoaie
Picã din streaşinã ca dintr-o narã
Din zori pânã noaptea afarã e searã.
Se ţin cumetriile lanţ
La nunţi nu se poate face bilanţ
Pãsãrile în stoluri pleacã convoi
Şi punem o hainã mai groasã pe noi.
Bãtrânii mai strâng un oftat în cãmarã
S-a zis cu plimbatul din zori pânã-n searã
Vremea urâtã oraşu-a învins
Pe poartã la parc scrie ''închis''.
Pe drum se holbeazã bãltoace rotunde
Sub ele clisoasã mâzga s-ascunde
Picã de sus, stropeşte de jos,
Ne punem gumarii de timp noroios.
Florile pleacã ...sunt supãrate...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
îmi permit sa spun ca am citit un frumos pastel de toamna si cum acest tip de poem nu poate fi decît pozitiv salut plecarea gîndului d-voastrã spre asa ceva.
multi ar spune ca esenţã e mult prea simpla dar imaginile conving
un pastel de iarna?
