Aş vrea sã deschid
cartea uitatã
rãmasã în urma mea.
Sã deschid ochii
sau cãrarea
ce duce în miezul adevãrului.
Închid în urma mea
umbra
trecutul
şi glasul.
Eu rãmân singurã
aşteptând noi închideri
pe care sã le deschid.
Uite cum am gandit cand am restructurat acest poem.In primul rand daca spui as vrea sa deschid, dai senzatia de nehotarare,ceva de genul ma gadesc daca deschid,pe cand daca spui simplu deschid atunci evidentiezi eul liric la prezent. In ultimile trei versuri,nu este nevoie de acel pronume EU se subntelege.Mai ales in cazul poemelor scurte sa eviti repetarea verbelor sau folosirea prea abundenta a pronumelor.Tot ce ti-am scris am cules luni in sir de la alti colegi si cu drag impartasesc daruiesc mai departe
Uite cum am gandit cand am restructurat acest poem.In primul rand daca spui as vrea sa deschid, dai senzatia de nehotarare,ceva de genul ma gadesc daca deschid,pe cand daca spui simplu deschid atunci evidentiezi eul liric la prezent. In ultimile trei versuri,nu este nevoie de acel pronume EU se subntelege.Mai ales in cazul poemelor scurte sa eviti repetarea verbelor sau folosirea prea abundenta a pronumelor.Tot ce ti-am scris am cules luni in sir de la alti colegi si cu drag impartasesc daruiesc mai departe
deschid cartea uitatã
rãmasã în urma mea
si ochii mi-i deschid
pe cãrarea care duce
în miezul adevãrului
inchid umbra
trecutul şi glasul
sunt singurã
aşteptand noi închideri
pe care sã le deschid
Liliana, eu asa am citit poemul tau, l-am citit fara semne de punctuatia, astfel gandul mi-a fost liber sa construiasca intelesuri. Daca iti place iti apartine. Te citesc, stiu ca uneori nu mai intelegi nimic din felul in care se scrie poezie in ziua de azi, si eu am trecut prin asta,iti s