Arde focul de la Soare
De cãldurã zvâc-ul moare.
Fierbe în cap parcã gândirea
Şi în clocot prinde firea.
Este o mare toropealã
Iar sudoarea-n nãclãialã
Haina pe trup umezeşte
Privirea îţi abureşte.
Pe foile încãlzite
Cuvintele moleşite.
În coloane ameţesc
Nici nu vãd, nici nu gândesc!
Pe ecran se pune pana
Cred cã este ea, Morgana,
Fata aceea ce apare
Când omul vedenii are.
Citesc rândurile în silã,
Apa picã pe lentilã,
Pe spinare, pe picior.
Parcã nu am nici un spor.
Mintea zboarã în aiurealã
Şi greşesc la socotealã.
Lucru' aş abandona cu totul
Aia.. cu durerea şi cu cotul...
Jar e aerul din aer.
Dar nu sunt nici eu un fraier;
Am sã stau sã trândãvesc!
Leii vara nu muncesc!
Stau la umbrã, la rãcoare
Cu laba fac înştiinţare
Sau cu rãcnet pus în ton .
Cei din jur au ghinion!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
fii atenta nu ti-am gasit "pomul" sa-l descifrez, daca tot m-ai invitat, uite, iti fac, si eu, o invitatie, un id si vorbim, cemanuel2005@ yahoo.com,ciau-ciau
