Am întrebat cerul:
cerule, te împreuni cu mine?
Şi cerul mi-a rãspuns
fãcându-se mai albastru.
Am întrebat pãdurea:
mã ascunzi în tine?
Şi pãdurea mi-a rãspuns
foşnindu-şi frunzele de ramuri.
Stolul de pãsãri cãlãtoare
l-am rugat sã mã ia cu el
dar cârdul era deja aranjat
dupã toate regulile migraţiei.
Şi pãmântul s-a culcat
sub tãlpile mele
negru de supãrare
cã pe el nu-l întrebasem nimic.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudor, întotdeauna scrierea ta strãluceşte!Îţi mulţumesc pentru regal!
