Å¢i-a spus firul de la iarbã
Cã-am ieşit asear' degrabã
Desculţã şi deşucheatã
Cã-mi pãrea cã eşti la poartã?
Å¢i-a spus floarea de la pom
Cã-nainte sã adorm
Am privit peste uluci
Sã vãd din-ncoace apuci?
Å¢i-a spus roşia muşcatã
Cã mã scol ca apucatã
Şi alerg nebunã-n drum
Sã te vãd trecãnd oricum?
Sub cãlcâiul meu fierbinte
Firul ierbii nu mã minte.
Sub cãlcâiul meu aprins
Roşul florilor s-a stins.
Du-te-n casã surioarã
Ce caţi noaptea pe afarã?
Dorul tãu s-a-ncununat
Cu o fatã de-mpãrat.
Şi soţia lui cea nouã
I-a pus coroanã din rouã
Şi l-o ţine pe vecie
La tine sã nu mai vie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Doru, eşti prea generos cu mine. Vezi tu, spre deosebire de cei talentaţi în ale scrisului, care gãsesc comparaţii şi asocieri, pentru mine de neimaginat, eu mai mult ''fotografiez'' ceea ce vãd şi simt. Nu pot fi ''sofistcatã-mã''.
