Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	GUGUŞTUCII

Pe o muchie de umbrar, De noi neavând habar, Guguştuci s-au adunat: Femeiuşcã şi bãrbat. Se alintã-n ciripit Cu cioc mare, ochi clipit. Se alintã şi se-nfoaie, El mai sobru, ea vioaie. Dupã ce-au dat curţii roatã Hotãrârea lor e luatã Şi cu mare hãrnicie Îşi încep o ctitorie. Ca şi nişte gospodari Duc în ciocuri paie mari Împletite cu surcele Sã-şi facã culcuş cu ele. La o streaşinã de casã Guguştuci hoinari îşi lasã În cuibul de ei clãdit Douã ouã la clocit. Cu sfinţenie de cruce Fãrã a mânca s-apuce Guguştuca le cloceşte Nici nu bea, nici aţipeşte. Dupã nişte sãptãmâni, Ies din ouã ca minuni, Mogâldeţe cu suflare: Un pui mic, altul mai mare. Şi pãrinţii guguştuci Sã te ţii cum prind atunci Sã le aducã de mâncare În ciocuri, la fiecare! Într-o zi cât alţii-n trei S-au şi fãcut mãricei. Iar mama s-a apucat Sã-i înveţe la zburat. Însã pe la asfinţit, Cuibul iatã s-a golit! A zburat familia toatã, Pui cu mamã şi cu tatã. Au zburat fãrã de urme. Sufletul ne e fãrâme. Şi şoptit ne facem planul: Poate-or reveni la anul.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	M-a inveselit poezia ta.. Foarte frumoasa si plina de energia lumii necuvantatoare..	Smaranda

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]