Autor:	liliana ( liliana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	VRÄ‚BIUÅ¢A ŞI-AL SÄ‚U PUI

MOTTO: O fiinţã, cum se ştie În aceastã lume mare Doar pãrinte sã nu fie! Copilul e tot ce are. Asearã stãteam la geam Fãrã scop, în principal. De ploaie mã minunam Cãci ploua torenţial. De unde a putut sã pice Speriatã şi udatã Lângã gard o gâgâlice? Şi m-am alertat îndatã! Puişor de vrãbiuţã Zace jos în udãturã, Singurel fãrã mãicuţã. De el cine se îndurã? Ochii în lacrimi îmi lucesc. Glasul îmi e disperat. Şi cum este şi firesc, Puiul trebuie salvat! Nu-l puteam lãsa în curte Sã stea aruncat în ploaie. Nici nu poate sã se mute De apare o lighioaie. Am prins ghemotocul mic, Între palme l-am cuprins. Vrând sã-l încãlzesc un pic Cu suflarea l-am atins. Tremurã mica fãpturã Şi de teamã şi de frig Şi cum poate sã tresarã Mâinile când îl ating! Ciocul mic se încleştezã Nu-l deschide sã ia hranã Pieptul meu din greu ofteazã Şi în suflet am o ranã. În 'ãst timp pe gard apare Vrãbiuţã disperatã Ciripind ca o strigare Puiuţul în jur şi-l catã. Puiul este mai vioi Trebuind sã-l dau afarã: Dacã picã în noroi? Dacã n-o putea sã sarã? Dar minunea s-a întâmplat Plini am fost toţi de noroc Puiul pe gard a zburat Mama îi dã pâine în cioc.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	SUPERB !	Smaranda
2.	vers haios, mesajul e unul sensibil si profund insa, mi-a placut mult.	ruddy
3.	m-am lasat vrajita de duioasa poveste...multumesc	Belean Maria Ileana
4.	lecţii de viaţã	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]