Mã sui pe cãpriori, printre olane,
Sã scotocesc în ale podului cotloane.
Pãienjeni, praf şi multe hodoroage,
Nici eu nu ştiu ce mã atrage.
Pãpuşi şi jucãrii stricate
Şi multe haine şifonate.
Un patefon cu plãci de ebonitã,
Casetofon cu banda încâlcitã,
O tricicletã şi o trotinetã,
Un biberon şi o suzetã.
Printre hârţolage arucate,
Poze uitate, de timp voalate.
Fotografii tivite cu chenare
Cu noi la munte şi la mare
Şi în album una rãmasã
Tu mire, iarã eu mireasã .
Închid chepengul de la pod;
În suflet mi se strânge-un nod.
Dar amintirile le iau cu mine
Întipãrite pe retine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Si eu scriam la inceput poezii cu multe semne de punctuatie. Mai apoi mi-am dat seama ca ele nu-si au rostul (cu mici exceptii desigur)
Ai sa-ti dai seama ca ele trebuie folosite cat mai rar pentru a mentine acea fluiditate a versurilor care da un anume farmec.
Sa nu renunti. Sa scrii si sa rescrii de cate ori e nevoie pentru ca poemul sa fie cat mai bun. Aici nu se fac "executii" ci se dau sfaturi. Criticile (mai ales cele avizate) trebuie sa si le insuseasca oricine. Ele ajuta la perfectionare.
