De ce îţi plânge ochiul mamã?
Şi gheara-n piept de când o ai?
Azi ţi-am adus în coş nãframã
Cum altãdatã tu mã învãţai.
Şi pe nãframã sunt bucate
Mãicuţã, rogu-te, nu mai ofta!
De mine-n coş sunt aşezate
Şi puse-n amintirea ta.
Îţi las mãicuţã coşuleţu' acesta.
Grãbitã sunt ca sã trãiesc.
Sã îţi petreci cu cei din jur fiesta
Şi nu uita cã te iubesc.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
e de apreciat gandul tau pentru mama, insa poezia nu e deloc reusita, rima e fortata, de ce tii musai sa scrii cu rima daca nu-ti iesa? ai incercat fara?
