Existã pentru mine undeva
Un loc în care am crescut cândva.
Despre acel loc sã scriu am încercat
Dar ochii lãcrimând nu m-au lãsat.
Pânã mai ieri acolo se vedea
O casã cu privirea la şosea,
Cu porţi modeste la intrare,
Cu o grãdina numai floare.
În faţa porţii stau doi moşi
Albiţi şi cocoşati, încã-s frumoşi
Cu haine simple, chiar modeste
Aşteaptã-n poartã parcã veste.
Bãrbatul, un toiag are în mânã
Şi îşi târãşte pasul într-o rânã.
Femeia este micã şi slãbuţã
De când mi-o amintesc a fost bãbuţã.
Poartã pe cap din iarnã pânã-n varã
Basma; de-i zi ori de e searã.
Şi pentru cã aşa bine se simte:
Pieptar şi şorţul dinainte.
Batrânul cu toiag şi o tuflitã pãlãrie
Dupã ziare a ieşit, sã vadã "ce mai scrie".
Când" factorul" le aruncã pe la poartã
El fuga dã, târându-şi talpa spartã.
Îi vãd acolo în faţa porţii
Privind pe drum de vin nepoţii.
De zile la şosea aşteaptã
Şi ''tainesc'' ei doi în poartã.
Acum cã în casã au intrat
De ''tainit'' au terminat.
Deşi nu le e foame tare
Fac ''obiceiul'' la ''demâncare''.
Dar ce poveste am inventat ?
În jurul meu când m-am uitat
Nici tu cãsţã, nici bunici.
E locul pãrãsit aici !
Mi-e dor de bunicii mei...
Eu inca nu am crescut. Sunt sigura de asta.
La cei 22 de ani ai mei inca nu am invatat sa stiu. Dar a fost nevoie sa invat sa simt...
Si nici nu vreau sa stiu.
