Venea omul de la rãzboi
Sau poate pãştea o turmã de oi
Poate plecase pe mare
Pe alte tãrâmuri sã-şi afle cãrare
Ori poate vâna sã mãnânce
Sau munţii încerca omul sã urce
Era obidit sau poate bogat,
Când într-un nod omu-a legat
Douã crâmpeie de aţã
Ce inima în piept o agaţã.
Iar nodul l-a pus ca un semn
Sã dea primãverii îndemn.
O poezie dedicatie cenaclului Noduri si Semne, foarte frumos. Felicitari Liliana pentru vers(titlul il poti scrie cu litere mici, cu majuscule isi pierde din finete sper sa nu supar cu acesta parere). Imbratisari si primavara frumoasa :)
