De-ar fi ca sã mã nasc chiar mâine,
Aş pune-n testamentul de nãscut,
Cã tot ce am e numai pentru tine
Copilul meu care-ai crescut.
Ce-mi trebuie senin si Soare ?
Ce-mi trebuie frumos şi floare ?
Eu ţi le pun pe toate jos,
Cu dragoste si gând duios.
Si dac-ar fi sã mã nasc mâine,
Eu ţi-aş aduce de departe,
O inimã, un gând şi-o carte.
O carte de poveşti, fireascã,
Pentru fetiţã, sã citeascã.
Dar când mã uit acum la tine
Ştiu cã nu mã voi naşte mâine.
Te vãd cã ai crescut atât de mare
Şi parcã, parcã mi se pare...
