În versuri nu e loc de lacrimi
Chiar de-ţi dã roatã disperarea.
Nu-i loc de negurã cu patimi
Care umbreşte aşteptarea.
Cu versul omul se desfatã.
Şi-n viziuni ca de poveste,
Sã simtã ce simţise odatã
Cã din trecut ar primi veste.
Cãci omul cât ar fi de tare
Tot ce ar fi urât sau prost
El vrea sã treacã în uitare
Pitindu-se ca-n adãpost.
Lumea se duce, pleacã, vine,
E haos mare pe cãrãri
Şi pân' la urmã doar de bine
În fals, sau nu, facem urãri.
De plângi, e pentru tine plânsul.
Şi cine ai vrea sã-ţi ţinã parte?
De râzi, e pentru tine râsul
Dar poţi sã-l pui ca semn de carte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pentru simplul motiv ca intregul titlu scris cu majuscule fura din poezie, o aspreste oarecum dar asta e doar opinia mea care nu sunt o autoritate in materie, in alta ordine de idei tot in opinia mea ceea ce scrii trebuie in primul rand sa-ti placa tie indiferent de restul parerilor pentru ca altfel nu ar mai avea sens.
Si una peste alta mi-ar placea mai mult titlul fara majuscule la fel cum imi place mai mult galbenul decat albastrul deci nu e un argument e o preferinta.
