Cu umeri aduşi, cu barba nerasã,
Cu-opinci în picioare şi cãmaşã de in,
Aşazã pe cap pãlãrie din paie,
Îndeasã luleaua în sumanul de oaie
şi mânã plãvanii pe poartã sã iasã,
ţãranul român porneşte la coasã...
sudoarea îi curge în râuri pe fruntea
brãzdatã de gânduri şi griji nesfârşite.
Ades scuipã-n palme de munci bãtucite
şi trage cu-obidã de lucia coasã.
Va vinde otava pe-un preţ de nimica,
Iar galbenii firavi pe pâine-i va da,
Va pune-o pe masã la prunci şi nevastã
Lângã blidul cu lapte se vor ospãta.
Spre searã se-ntoarce cu ploaia în spate,
Plãvanii trag carul prin grosul noroi
Al uliţei pline cu oameni în zdrenţe...
Cu boala pe frunte şi-n suflet nevoi.
Ţãranul priveşte din zare flãmânzii
Îşi şterge obrajii cu colţul cãmãşii
De ploaie, de lacrimi, nãdufuri, corvozi,
Se-nclinã le ceruri şi cruce îşi face
Cã are şi astãzi mâncare la plozi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
fiul meu a primit în urmã cu câteva luni cetãţenia olandezã, în acea zi am plâns amândoi, parcã s-a rupt ceva în sufletul nostru
Multumesc, multumesc nu pentru cuvintele de apreciere ci pentru ca ati inteles perfect mesajul. sunteti minunati, dragii mei. Sunt atat de mandra ca sunt romanca si ca sunteti romani si mai ales, peste toate greutatile, ca ramaneti verticali si nealterati. Cinste voua, poporenii mei! Cu plecaciune.
e atât de profundã poezia ta, mi-a provocat valuri de milã,pentru cel cu talpa crãpatã, neputinţã,şi revoltã pentu cei cu pantofi de lac, care îşi bat joc de el
