Vierule, ai plecat în eternitate
Şi ai luat cu tine toate cuvintele limbii române.
Ai adunat o parte din ele
În versuri strânse în carte,
Iar restul le-ai ascuns de trãdãtori
Între stele, în ceruri, departe.
Muncesc de ceva vreme
Sã îmi aştern gândurile frumos aranjate
Atent ordonate, în versuri nemãiestrite
În pagini de carte...
Dar literele se amestecã şi fug
Nu mã ascultã
Sunt rãzvrãtite Vierule,
Cer toate odatã: Libertate!
