Şi e pãrãsit. Şi plânge .
Şi suferã. Şi e pierdut.
Şi totuşi simte,
Şi totuşi sperã
Nimic nu e pierdut.
Cerul e gri . Nimic nu simte.
Are nevoie de o mama,sã`l alinte .
Dar când lumina soarelui a strãbãtut
Tot cerul gri,toatã tristeţea
Şi i`a deschis ochişorii,a tãcut .
Numic nu`l mai doare,nimic nu mai simte..
A murit..
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
am citit aceastã poezie frumoasã şi tristã,
la câteva minute dupã ce am postat o poezie la fel de tristã
