se simte un parfum
din când în când
pe-acei salcâmi
ce florile-şi atârna albe
în linul zumzet
al florilor de sânziene
parfumul lor suav
prelung încearcã
sã mã ispiteascã,
împrãştiind în jur
un foşnet diafan
de alb curat şi pur
îmi murmurã frumos
sã-mi umplu inima
cu câte-un sonet
de lie ciocârlie
apoi tãcerea
sã mi-o plimb în linişte...
în lumea noastrã
unde frumos ar fi
dacã mai des am râde!
