Am în faţã o cutiuţã delicatã şi elegantã, frumos legatã cu o panglica finã, de un lila plãcut vederii mele. O deschid cu atenţie şi cu nerãbdare, cu foarte multã nerãbdare.
Eu şi cu Miha.
Ni se aratã o privelişte şi simt o aromã care-mi lasã şi-mi umple gura de apã ca atunci când o vãd pe Miha cã mãnâncã lãmâile ca pe portocale sau banane.
Aflu din acest pliant care este în cutie, marca şi numele acestor bomboane, din ce sunt fãcute, ce conţin şi mai ales cã fiecare bomboana are un gust diferit de cealaltã. Fiecare bomboanã a fost pregatitã diferit, în altfel, cã poate frişca sau crema a fost bãtuta cu mâna pentru cã nu iese bine la mixer, şi este de o fineţe teribilã, cã întreaga umpluturã ce se vede în interior este o adevaratã operã de artã prin meticulozitatea cu care a fost facutã, cã… moment în care, apa din gura mea devine o furtunã şi pofta uragan, şi iar.....moment în care Miha mã întrerupe din contemplare şi îmi spune:
- Mamã ...putem sã şi gustãm?
- Sau numai ne uitãm la ele ?
- Da, desigur, cum sã nu!
Aleg o bomboanã, muşc din ea o jumãtate şi pe cealaltã o ia Mihaela, o savurãm amândouã încet şi nu ratez nici o milisecundã din plãcerea gustativã pe care o simt.
Mai iau, încã una cu un altfel de aromã şi repet acelaşi circuit, jumate mie şi jumate lui Miha şi zâmbim amândouã, una la alta iar eu spun în gândul meu “ mulţumesc Muţunel, sunt cele mai bune bomboane de ciocolatã pe care le-am mâncat vreodatã â€!
Am spus cã nu am sã-ţi mulţumesc, dar nu mã pot stãpâni, sunt fericitã pentru cã am primit ceea ce mi-am dorit.
Restul degustãrii va rãmâne pe mâine, poimâine sau rãspoimâine....
