într-o duminicã de dimineaţã
pierdutu-m-am pe-un drum,
era o linişte acusticã
al unei ploi ce-şi şiroia parfumul
într-o rafalã modelatã
de ziua clipei,
m-am aşezat atunci cu paşii mei
la taifas cu rostuirea...
sã-mi spunã despre drumul dimineţii
lãcrimând lumina alergatã
pe-un câmp al fericirii,
şi...mã gândeam...
c-am dat ce am luat
mai mult din mine pe drumul dimineţii
dintr-o duminicã...
când pierdutu-mi-am tristeţea
unui cântec ce îl purtam în piept.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc pentru trecerea voastra! Pentru incurajari, pentru critici si toate celelalte!
Pierdutu-sa ceva din poezie cam de la â€taifas cu rostuirea†şi cred c-ai dat mai puţin ,nu mai mult ,din tine !...noroc de revenirea cîntecului,altfel rãmînea prima strofã singurã în frumuseţea ei! 8,6 Nota este bunã pentru detoxifiere!