se citeşte senin
când deschid fereastra departe
cã eu...încã pot reciti
copacii care sunt plini de suflet
în cerul plin de luminã
când plouã cu fluturi albaştri
se mai poate gândi
când vãd vara cum lunecã-n toamnã
cã eu...încã pot gândi
şi chiar rãzgândi
sã zâmbesc atâtor forme ale absenţei
unei inimi frânte în douã
când plouã cu fluturi albaştri
se mai iartã o clipã
când soarele îmi spune ceva
cã eu...încã pot ierta
speranţa ce plânge cu lacrimi
ziua care nu se opreşte
când n-am sã mai pot
cu tine sã fiu
şi câte ar mai fi de zis...
se poate...
ştiu cã încã se poate
sã fiu fericitã
sã învãţ şi sã mã dezvãţ,
sã trãiesc...
şi chiar sã retrãiesc
amalgamuri de început
acolo unde cerul e plin de luminã
când plouã cu fluturi albaştri!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Totul este construit la nivel de mijloc,fãrã efecte deosebite asupra construcţiei ,ba uneori am impresia cã nehotãrirea de a zîmbi sau a nu zîmbi,de a învãţa sau dezvãţa,ţin de o instabilitate neconformã cu scopul pe care-l urmãreşti în scriere! Nehotãrîrea dã o notã de atenuare a efectului Laitmotivului! 8,1!
