am vrut sã iubesc prea mult
dar am fost singurã în necunoscut
unde se sparg în tãcere
urmele tale rãtãcind nefiresc,
prea multã sclipire am vrut sã aduc
în umerii tãi rãmaşi ascunşi
timid de iarba culcatã
firesc de ispita ce curge noptatic,
am încordat clipele noastre lungi
cu câte un colţ de speranţã depusã
la marginea zilei ce m-a robit
sã spun cuvinte seduse de prea multã iubire!
