în timpul pictat infinit la umbra
unui pamânt culcat cu braţele-ntinse
spre noi iubindu-ne-n frunzele scrise
de începutul care-şi trãgea rãsuflarea,
în zori sau într-o zi cu ploi
şi norii sã îi cernem dimineaţã
când vântul trece printre noi
cântând cu vocea caldã o sonatã,
într-un amurg de cioburi şi cuvinte
strigate-n gura mare pe margini de ecou
împresurat de gânduri frumos revãrsate
într-o formã ce-a fost o datã râu,
sã fim doar noi acolo unde ne ascundem
striviţi prin spaţii unde tot petrecem
acelaşi rost profund de trai în doi
când ne prefacem în torentele de ploi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ce bine-ar fi sa ne metamorfozam si si prin diverse trairi sa avem capacitatea de a face lumea mai buna. O primavara frumoasa!
