îmbrãţişaţi cu nemurire
eu şi tu.... sunem goi
de-o ceaţã albã în decor
şi umbre blânde ce valseazã
în lumina stelelor somnoroase
ce se culcã pe cuvinte.
e alb şi negru rãsturnat
într-o zi albã care e azi
cand m-am trezit iubind
dorul unde te-am gãsit
pe tine care eşti departe
ca un fum negru rãscolit
de un vânt care pluteşte
în gânduri transformate
în douã culori senine
potrivite într-un timp
şi-ntr-un alt univers
al iubirii scrise într-o zi
cu multã luminã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eu am o pasiune, daca se poate spune asa, pentru orice forma de arta in alb si negru, fie ca este pictura, fotografie ...iar aceasta imagine desprinsa din poezia ta, mi-a placut foarte mult. Ingemanarea dintre ceata alba si fumul negru, da poeziei o eleganta aparte.
