Într-o târzie varã de sfârşit de zi, Â
Pititã sta o muzã de cel ce s-ascundea
Vroia sã scrie o scrisoare cu-n început de rândÂ
Şi un  sfârşit de dor ca vântul de hoinar
Cum sã înceapã a scrie chiar nu ştia!
Hârtia şi creionul o sfãtuirã sã-ncerce chiar cu începutul
Şi-i spuserã sã-nceapã cu-n simplu dragul meu
Apoi sã scrie cu multe puncte, cât mai multe puncte, puncte
În fine, pentru la sfârşit îi spuserã sã-ncheie cu a ta doar a ta
Într-un târziu scrisoarea ajunse la destinatar care, paradoxal
Vãzând acele spaţii dintre puncte alternativ se hotãrî
Cu-n dor imens şi gânduri, frenetic sã le umple
Şi cu iubirea ce încape doar în douã puncte, multe, multe.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
iubirea nu are nici început, nici sfârşit şi totuşi, cu inspiraţie şi delicateţe ai aşezat-o între douã puncte, mi-a plãcut
