Ne face semn iubirea
S-o urmãm pe ea atunci!
Chiar dacã drumul e greu
Chiar dacã o sabie ascunsã
Ne-ar putea rãni!
Şi când aripa ei ne va cuprinde
Sã ne topim atunci în noapte
Izvor sã devenim ce susurã
Şi inima înaripatã
În zori sã se trezeascã bucuroasã.
Cuvinte de ajuns nu sunt acuma
Iubirea ne vorbeste-n clipe
Iar zâmbetul încetinind tandreţea
Îmbrãţişeazã ca o rugãciune
Dimineaţa, când cuvântul iubirii
Eternitatea o cunoaşte!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
tiolia, iubirea plinã de forţã şi statornicie, iubirea sacrã, cea care dãruie şi nu cere nimic, învinge întotdeauna, ţi-o spun din proprie experienţã, iar iubirea ta are aceastã forţã
mã bucur sã-ţi citesc o nouã poezie în care evoci forţa infinitã a iubirii, atunci când ea trãieşte într-un suflet sensibil şi minunat ca al tãu, care urmeazã iubirea indiferent cât de greu e drumul
