Al toamnei parfum se simte azi uşor
Mângâiat doar de o frunzã în drumul ei
Şi pânã s-ajungã jos uşor dansa în aer.
Spre nesfârşita revenire de-nceput
Se simte-n aer parfumul acesta iar
Pe încheietura unei mâini ce se ridicã
Uşor în sus la frunza ce uşor pluteşte
Lãsând în urmã şi departe acest parfum.
De toamnã tot mai mult avem nevoie
De dimineţi înmiresmate cu roua ei
Prea rece uneori ce ne trezesc fiori
Nãvalnici mari şi repezi sau mocniţi.
Acum e anotimpul sã ne tot cãutam
Cu chipuri, cu priviri şi umbre ce tot trec
Pe lângã aburite geamuri de-o ceaţã densã
Ce uneori usucã priviri ce-aşteapta o chemare.
