şi ne-am primit unul pe altul...(fãrã sã ne ţinem de mâna la inceput)
Ne-am întâlnit aici, în lumea aceasta şi foarte repede am trecut de amabilitãţi.
Mi-a plãcut acest lucru şi-mi place acest lucru.
Cu francheţe mi-ai spus cine eşti, direct, eu am ezitat... şi pânã la urmã mi-am spus: de ce sã ne pierdem reciproc timpul altfel?
Atunci un gând mi-am spus:
- Bine ai venit în mine! Nu te scuza, sã lãsãm amabilitãţile!
- Oare am ştiut sau tu ai ştiut de ce ai venit sau de ce am venit?
- Ai venit şi am venit sã ne vedem sufletele cum arata.
Şi atunci am ştiut cã cine ştie... poate ne vom înţelege şi nu m-am înşelat!
Ca doi prieteni, şi ştiu cã nu ne vor plãcea uneori aceleaşi lucruri, nu vom avea mereu aceleaşi pãreri, dar pânã la urmã, nu asta conteazã, nu-i aşa?
- Şi iubirea a venit pe urmã... tiptil.. tiptil... pe nesimţite... oare când anume?
- Poţi sã-mi spui? Este o vreme acum ca în Plumb al lui Bacovia!
- Şi ce?
- E o zi obişnuitã ca toate celelalte, sã mai pun pe aceste taste virtuale câteva nimicuri...sã te mai încânt, sã-ţi mai sucesc şi rãsucesc mintea puţin câte puţin în meandrele iubirii... eşti iubitul meu, ce frumos este, îţi trimit un gând cu drag, îţi trimit un suflet care are curaj sã spere, sã imagineze iubire şi cuvinte, cu rãbdare, cu emoţie, cu sinceritate.
- Iubire sã nu-ncetezi sã mã rãsfeţi cãci vreau sã mã înalt în zbor spre fericire!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cât de minunatã ar fi lumea dacã iubirea ar fii la fel de contagioasã ca vãrsatul de vânt sau pojarul,din pãcate oamenii s-au vaccinat cu tot felul de * bogãţii * materiale. Îţi doresc toatã fericirea pe care o meriţi cu prisosinţã
