Soarele şi ploaia mea tu eşti
Muza mea tu eşti, eu sunt poeta
Versuri ce iţi scriu îmi vin mereu.
Doi suntem acuma şi speranţa
Şi pamântul şi cu cerul, apoi vântul
Ce ne leagana uşor în zare ca o mare.
Sunt o floare acum, c-un miros ameţitor
Tu eşti flutur cãlãtor aşezat pe-un dor
Ce tot umblã noaptea apoi ziua
Inima şi sufletul sã-şi potoleascã.
Tu eşti cãldura mea, eu sunt sângele
Ce clocoteşte-n mine ca vulcanul
Care dã afarã spume ca oceanul.
Eşti un soare ce aş vrea ca raza lui
Sã destrame-ncet tot ce-i ne-nţeles
De mine şi de tine în astã lume rea
Eşti un început, eşti tot ce n-am avut.
Un strop de ploaie mai vreau sã-ţi fiu
Sã cad uşor spre tine, şi-apoi o clipã,
Visul sã îti mângâi unde suntem doar noi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
aş zice cã eşti obsedatã de iubire ( nu-i un reproş, dimpotrivã )
