inima e roşie şi doare dar nu mereu
are şi-o flacãrã violet cu pete de întuneric,
e rozã uneori ca viaţa şi gândul meu
strãpuns de un vis cu fundal emisferic,
- tu ştii mai bine de ce, fiindcã sunt verde!
atunci când amestec culorile toate dintr-un albastru
senin într-o luminã care e-n mine şi arde
dimineţile care mã cheamã sã nu mã uit dinlãuntru,
culorile îşi cer drepturile când mã trezesc
schiţând duritatea pe un grafit de cãrbune
atenuat de ochii mei ce nu se pot abţine
sã tot vadã rozul din viaţã firesc.
