Din depãrtãri, dorul meu te înveleşte,
Å¢ipã în deşert şi e uscat de sete,
Stã chircit în suflet şi se amãgeşte,
Poate vine-o ploaie şi se rãcoreşte.
Am strigat prin minarete, sã rãsune
Credinţa in iubire, dar tu n-ai auzit-o,
M-a îngenuncheat furtuna dintre dune,
Şi-am delirat printr-un pustiu , iubito,
De ani purtam iubirea-n mine
Parcã voia mereu sã-mi aminteascã,
Cã reclãdeam castele pe ruine
Iubirea ta sperând c-o sã renascã,
N-ai auzit chemarea, ai uitat şi chip,
Şi-am înţeles cã fac castele pe nisip.
Garian (Libia) 1982
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nostimã aprecierea ta nicule, şi în deşert e apã, trebuie sã şti sã o cauţi ca un beduin altfel ar muri de sete
frumoasã apreciere mihaela , mulţumesc, când eram copil fãceam castele pe plajã la mare, mai târziu în Sahara le fãceam pe dune, eu toatã viaţa am clãdit castele, şti ce a spus arhimede despre iubire, * iubirea e un pãtrat, eu toatã viaţa am desenat pãtrate *,
el pãtrate, eu castele
