Iubirea mea nu şi-a gãsit popas în tine,
Ea trãieşte numai în eternitate,
Aş fi vrut mâna ta sã mã aline,
Pentru mine ar fi fost clipele visate.
Privaşte steua-ceea, unde m-am nãscut
E steua mea albastrã, de acolo vin,
De-acolo-am coborât când te-am vãzut,
Nu erai femeie, nu erai iubitã, tu erai destin,
Se sting, pe rând, luminile-amintirii,
Şi-aruncã în abis, visele uitate,
Aşteptând primãveri senine, înflorate
Cu tot parfumul şi farmecul iubirii.
De mult, în ghioc, o ţigancã mi-a ghicit :
---* E lungã aţa vieţii tale pe mosor,
În anii care vin, ai mult de pãtimit,
Mai ai de plâns, multe lacrime de dor *
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ce-i scris in stele, in destin, nu-i minciuna. Frumoasa poezie!
2.
Trista dar deosebita poezie! Tiganca asta n-a fost o escroaca, a vazut bine, cred.
