Nu vreau sã am, ce încã n-am avut,
Nici sã-mi amintesc tot ce n-am trãit,
Ce pãcate oare, ne-au pierdut ?-
Şi ce greşeli ne-au osândit ?
Pe chipurile ridate sapã anii,
Iubirea nu ne-o dã niciun sfârşit,
De dragoste sunt lipsiţi numai orfanii,
Prin lume, ca şi ei, ne-am risipit.
Cât a fost frumos, îmi pare-a fii de-ajuns,
Azi zac în umbra unui vis hain,
Când ascultam, plângând, un cânt de muezin,
Cãrând în suflet un vulcan ascuns,
Pe al cãrui vârf scria * destin *.
Poate cã ţi-am scris vreun vers nepotrivit,
Acolo în dogoarea din pustiu,
Pe care desigur, l-ai citit,
Nu ţi-a pãsat de el, s-a rãtãcit,
Şi-am înţeles, mult mai târziu
Cã doar o clipã, m-ai iubit.
Lasã iubirea sã luceascã-n veci,
Prin veri, prin toamne şi prin ierni,
Nu-ţi face pat din vorbe seci,
Aşa ai sã te culci, cum îţi aşterni
2013
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
,,De dragoste sunt lipsiţi numai orfanii,
Prin lume, ca şi ei, ne-am risipit.,,
m-a impresionat..
