Pe plaiuri poleite cu razele-asfinţirii,
Unde gândurile pasc în turme neştiute,
Nãscute din strune de lãutã şi florile iubirii,
Se-nşirã versuri ca mieluţe albe şi tãcute.
Sufletul le duce cu dragoste pe toate,
Le cântã din caval tot mergând la vale,
Ele par cuvinte, de zâne inspirate,
Vin parcã dintr-o lume de vise ireale.
În nopţile senine, ele merg agale,
Vor ca sã ajungã pe pajişti siderale,
Şi când zorii zilei cu-ncetul se trezesc,
Ajung şi ele în poiana unde florile zâmbesc.
Vino şi tu iubito, voioasã şi seninã,
Å¢i-am fãcut un pat din visurile mele,
Te voi înveli cu dor şi cu iubire,
Tu eşti vraja nopţilor cu lunã plinã,
Şi farmecul cerului spuzit de stele
Cât de frumos e visul,
Dar totu-i amãgire !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Gandurile curate, ceste mielute tacute si neprihanite, duc spre sfere siderale dar n-am inteles de ce sunt doar iluzii. Imi placea sa se incheie tot intr-o nota optimista cum a si inceput poezia.
