A venit iarna la Voineasa,
Frumoasã precum este crãiasa ,
Scânteind,
Ea aşeazã pe poteci,
Frunze moarte ce se desprind,
Din crengi uscate, lungi şi reci,
Zãpada cade prin pãduri,
Pe frunzele uscate şi pe ramuri,
Pe dealuri şi pe câmpuri,
Pe îngheţate geamuri
Iarna a venit,
Se umple cu zãpadã crângul adormit,
Nu-i pasã de vara,
Gonitã-n depãrtarea,
Unde se închide zarea,
Ea-şi strigã durerea-n van,
Pierdutã printr-un lan
Nu-i pasã de petalele de crini,
Divini,
De fluturii buimaci,
Sau câmpurile de maci,
De flori şi de copaci,
Şi nici mãcar de oamenii sãraci
Ea scuturã în buzele pãdurii,
În calde sãruturi,
Frunze uscate, ruginite,
Flori risipite
Şi zboruri de fluturi.
Îmi aduc aminte,
Cu gânduri aşternute
Pe cãrãrile pierdute,
Şi poteci necunoscute,
Prin pãduri tãcute,
Un cânt fãrã cuvinte ,
Din verile trecute.
În suflet îmi coboarã,
Boboci de crini şi muguri,
Şi ciorchini de struguri,
În cântul de searã,
Dintr-o altã varã.
Am mirosit parfumul,
Sovãrfului din dealuri,
Ce se urca în valuri,
Din florile albastre,
În sufletele noastre,
Îmi aratã drumul,
Îmi mângâie visul,
Aici e paradisul.
Iarna, într-o searã,
Mã adunã-n noapte,
Sã-mi spunã o poveste,
S-arunce gânduri funeste,
În viscolul de-afarã.
Vine iarna cu cântec de baladã,
Cu ceaţã, cu ger şi cu zãpadã,
Ce-ngheaţã Lotru-n vad,
Sã privim apoi,
Nostalgic înapoi,
La bucuriile din noi,
Şi la pãdurile de brad,
Cu dor iubito, amândoi,
Sã privim pe geam,
Fulgi de nea cum cad.
Dec. 2012
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Oh! cât aş vrea sã fiu acum acolo, la o ţuicã, afarã la gura grãtarului, cu toţi copiii şi nepoţii în jurul nostru
Iar ma uimesti! Nostalgia de locuri dragi cu atatea amintiri frumoase pictate in versuri cu acuarele de suflet. Tot romantic, tot iubitor de natura, de poezie de pictura, de prieteni. Hai vino sa mergem la Voineasa sa ne dam cu schiurile pe Transalpina!
