Te-an luat în braţe de cum ai apãrut,
În cuprinsul primului sãrut
Când fulgi de nea cãdeau pe gene,
Şi zãpada se-aşternea-n troiene
Te-am aşteptat, ca amândoi,
Sã alergãm ţipând prin ploi,
Când primãvara prin livezi avea sã vinã,
Şi florile sã-mboboceascã în grãdinã,
Te-am iubit ca o luminã,
Rãsfrântã din razele de curcubeu,
Tu ai apãrut ca o domniţã,
Veneai din lumi necunoscute,
Parcã dispãrute,
M-ai fãcut sã mã simt un zeu,
Când printre zâne pãreai cã eşti zeiţã
Å¢i-am cântat
Imn de bucurie,
Viaţa îmi pãrea o feerie,
Dar într-o zi tu ai plecat,
Mã-ntrebam dece mã pãrãseai,
N-am înţeles, doar tu ştiai,
Dece nu mi-ai spus atunci cât mã iubeai ?
Mã gândesc şi-acum ce am pierdut
Atunci când în braţe te-am ţinut,
Şi astãzi ,
Fãrã niciun rost,
Mi-aduc aminte de cei care am fost
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
iubirea noastrã a fost profundã şi sincerã, nu şi seninã, dezacordul a fost în manifestarea ei, eu o cântam la goarnã sau trompetã, mi-a spus cã ar fi dorit s-o audã
la harfã, iubirea ei a fost şi este a unui lac liniştit şi adânc
Dragostea, cea mai frumoasa si cea mai grea boala. Sa stiti ca eu va inteleg, se intampla sa pierdem oameni pe care ii iubim, fara sa ne dam seama, iar acea intrebare de ce n-am fost atent/a, de ce n-am vazut mai inainte ... ramane mereu in minte. Dar, cum totul are un rost in viata, mai este si ideea ca poate n-a fost sa fie. Mi-a placut poezia foarte mult!
4.
Costele, la tine dragostea e nepieritoare, pot sa spun ca esti bolnav de dragoste.
Aici nu-s de acord sa te invinovatesti: ,,Şi astãzi , ca un prost,
Fãrã niciun rost,
Mi-aduc aminte de cei care am fost' sau fa-o fara sa te consideri prost. Am citit cu placere!
