ZEII AU PIERIT
Sufletul ursit, doldora de vise,
Se trezesc şi ele, când se deşteaptã zorii,
Voi aţi mângâiat dorurile închise,
Schimbând în aur gratiile-nchisorii.
Când apãreai seninã şi misterioasã,
Cu un surâs, spintecai bezna suferinţii,
Te ţineam în braţe, atâta de frumoasã,
Mã pizmuiau toţi îngerii şi sfinţii,
Stup, în care slove dulci, înaripate,
Cu toatã mierea lumii încãrcate,
Mireazma nemuririi nu a dispãrut,
O slãvesc prin altare arhereii,
Magic cosmos ascuns în suflet. Zeii,
Au pierit de dor, cã nu te-au cunoscut
2011
|
