Înstrãinat, fãrã de casã,
N-am mai putut ca sã ajung,
Sã-ţi pun azima pe masã,
S-aprid o candelã, sã plâng
Am fost prin lume-n rãtãciri,
În ochii mei lacrimi rãsar,
Pãşesc încet pe amintiri,
Flori de tristeţe sã presar,
În pragul casei noastre triste,
Unde-am lãsat mereu un gând,
Te pomenesc în acatiste,
Dorul meu de tine, închinând.
M-ai pãrãsit mãicuţã prea devreme,
Câtã nevoie-aveam atunci de tine,
Domnul aşa a vrut ca sã te cheme,
Dar mi-ai lãsat iubirea sã m-aline.
N-ai aşteptat iubita mea mãicuţã,
Sã fii fost o mândrã bunicuţã,
Sã fii cunoscut frumoasa mea soţie,
Ca un buchet cu iz de iasomie,
Sã fii trãit ca sã îţi creşti nepoţii,
Mãicuţa mea, te-ar fii iubit cu toţii.
N-am fost lângã tine când m-ai pãrãsit,
Aşa ne-a fost destinul, aşa ne-a fost ursit,
Şi n-am mai apucat sã îţi sãrut mâna,
Icoana nu ţi-am mai vãzut,
Acum voi mângâia numai ţãrâna,
Şi dorul în care am cãzut,
Mã iartã cã în umbra serii,
Rog stelele sã-ţi fie gând,
Mâicuţã, în braţele durerii,
Mã ghemuiesc încet şi plâng.
Mãicuţa mea atât de minunatã,
Mai vino câteodatã,
Şi-n vise mi te-aratã
2010
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ce pot sa spun? M-ai emotionat pana la lacrimi. Orice, dar cand e vorba de mama nu pot fi nepasator. Mamele sunt oricum niste sfinte si ne privesc de sus din stele. Dumnezeu sa le odihneasca!
Da, Allesya, ai dreptate, amintirea şi dorul pentru cei dragi, plecaţi dintre noi, sunt energii care vin din universul subtil, aceste energii menţinând o relaţie afectivã
cu ele. Mulţumesc pentru gândul tãu frumos şi bun
M-a emoţionat poezia! Frumoase versuri. Ştiţi, se spune cã, ori de câte ori, vorbim de cineva plecat dintre noi, sau gândim despre aceastã persoanã, gândul, intenţia noastrã vine ca un val puternic de energie în univers ajungând pânã la cei dragi nouã. Universul reacţioneazã la impulsul trimis de noi şi ne întoarce (favoarea). Oricum, ar fi, de acolo de sus, ei simt dorul si dragostea noastrã.
