La mine în inimã,
O strunã de luminã,
Cântã în surdinã,
Amintind,
Un dor de colind,
Ce tace rareori,
Sã-şi odihneascã versul,
Şi apoi în zori,
În zbor de cocori,
Umple universul,
Cu parfum de flori,
De visãri,
Şi de licori,
Ameţitoare,
Dulci ca o-mbrãţişare,
Apoi se reîntoarce,
Cu prospeţimi de muguri,
Cu scântei de ruguri,
Şi parfum de struguri,
La mine în inimã, fermecatã,
Luna mi-a fãcut cutie argintatã,
De unde nu poţi pleca oricum,
Pe nici un drum,
Nici tropãind,
Nici fugind,
Priveşte fluturii cu aripi de luminã,
Cun zboarã-n zarea cristalinã,
În strãluciri de soare,
Şi se aşeazã pe o floare,
Liliachie, de verbinã,
La mine în inimã,
Se zbate un ecou,
Ca un tablou,
De mult pictat,
Pe care l-am dat,
Sau l-am pierdut,
Într-un loc necunoscut,
Şi nu l-am mai vãzut.
Murmurã voci de mult uitate,
Mã uit cum zboarã pãsãri colorate,
Dar privesc cu gândurile duse,
La pãsãrile ce aripile-şi întregesc,
Numai când iubesc,
Timpul trãieşte în iubire,
Când pe sufletul curat,
Stelele au pus,
Presãrând de sus,
Pudrã de safire,
Şi cerul binecuvântat,
Duh de-ndumnezeire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Puţin parfum de visare, puţin deliciu oflactiv, vizual....câte puţin din tot ce înseamna frumos. Plãcut poem!
O atmosfera cereasca, feerica, colorata, ca o pagina dintr-o carte de povesti. Daca aveti toate cele descrise in inima, sunteti un norocos si cred ca le aveti.
4.
Numai cu dumnezeire iubirea are sens, e durabila si nu pleaca niciodata. Multa iubire de sarbatori!
