UN CAZ NEOBIŞNUIT 5
----*I s-a contestat lui Einstein meritul de a fi realizat
acea unificare, dar Eu am realizat-o, ãsta e motivul care
explicã starea de emoţie în care mã aflu, te-am chemat
sã constaţi tu personal acest lucru, cu convigerea cã, fiind
prieteni şi cunoscându-ţi caracterul, nu vei dezvãlui nimic
din ce ai sã vezi, pânã nu public aceastã descoperire.
Îţi spun, ca sã nu te sperii, cã mã voi face nevãzut,
Aşeazã-te cât mai comod în fotoliu, şi urmãreşte-mã.
----* Sã vã spun drept, mã cam speriasem puţin, dar nu
lãsam sã se vadã, Emil, la doi metri în faţa mea,
a luat un mic aparat de pe birou, l-a lipit de piept,
din el ieşea un fel de abur, care în cãteva secunde
l-a învãluit complet, dupã 2-3 minute, aburul a început
sã se disperseze, pânã când a dispãrut complet, dar
odatã cu el şi Emil. Când a auzit o buşiturã, Emil a
reapãrut brusc si speriat m-a întrebat --* Ce s-a
întâmplat ? , era imposibil sã vorbesc, noroc cã Emil
ştia sã reducã luxaţii de mandibulã,
----* Tu nu vezi, m-ai dat pe spate cu fotoliu cu tot
şi m-ai lãsat cu gura cãscatã, noroc cã te pricepi la
luxaţii de mandibuã
VA URMA
|
