---* Povestea mea începe când Dvoastrã aveaţi
45 de ani mai puţin decât acum. Ştiţi, ca şi mine,
cã toţi suntem în cãutarea acelei fiinţe unice
care va aduce în viaţa noastrã ceeace dorim,
ceeace visãm, iar dacã nu reuşi sã o gãsim,
nu ne rãmâne decât sã ne rugãm cã ne va
gãsi ea pe noi. Dumnezeu mi-a ascultat ruga,
fiindcã ea m-a gãsit şi a venit spre mine. Nu exagerez,
era de o frumuseţe greu de descris, era femeia
cântatã de Balzac, Am privit-o în ochii ei mari
şi frumoşi ca un cer senin de varã. Am înţeles
cã ea va fii iubirea mea adevãratã, ea va fii cea
lângã care voi rãmâne tot restul vieţii. Amândoi
doream ceeace nu avusesem niciodatã,un cãmin
cald,plin de bucurie, iubire,şi copii care sã ne
împlineascã existenţa.. Probabil, din lipsã de abilitate,
şi, nu neserios, dar puţin aiurit am fãcut multe greşeli
şi la început şi pe parcursul vieţii
care ne-a adus multã suferinţã
la amândoi. Trecem prin prezent legaţi la ochi şi
abea mai târziu, când dãm la o parte legãtura,
şi ne cercetãm trecutul, ne dãm seama de cele trãite,
şi le înţelegem sensul. Ne-am pus cu toţii, cel puţin
odatã, întrebarea :* dacã ni s-ar da ocazia sã ne
întoarcem în trecut, ce am schimba în viaţa noastrã?
Dacã am putea sã luãm lucrurile dela capãt, ce
greşeli am încerca sã le îndreptãm ? Ce dureri,
ce remuşcãri,ce regrete am încerca sã ştergem ?
Dar au rost asemenea întrebãri, dacã ce trebuie
sã se întâmple se va întâmpla, şi ce nu trebuie
sã se întâmple nu se va întâmpla, indiferent ce
facem noi ?
----* Da, dar şi cei care cred în destin şi predestinare,
se uitã în dreapta şi în stânga când trec strada,
Nu credeţi cã existã şi liberul arbitru ?
----*Liberul arbitru este, de cele mai multe ori,
Norocul, şi el face parte din destin.
----* Dacã Dvoastrã credeţi numai în destin,
ce rost are sã reconsideraţi trecutul ?
-----*Dacã nu am face asta, nu vom învãţa nimic,
Nu învãţãm citind cãrţi sau din experienţa altora,
Nu învãţãm decât primind lovituri dela viaţã,
Pe de altã parte, pe mine mã ajutã sã-mi pãstrez
visele şi vã sfãtuiesc sã aveţi grijã de visele
Dvoastrã, Pãstraţi-le, veţi avea nevoie de ele cândva
VA URMA
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte intelept batranul si a stiut ce se va intampla. Foarte interesanta poveste, asteptam continuarea.
Aşa este, visele trebuie pãstrate, indiferent de ce ne rezervã viaţa, ele sunt refugiul, salvarea noastrã, acea portiţã prin care, dacã avem curaj s-o deschidem, ne putem împlini destinul. Cât despre regrete şi trecut, cine n-ar vrea sã repare câte ceva, dar, aşa cum spune şi aceastã povestire, dacã ni s-au întâmplat, atunci au avut un rost, au fost lecţii din care a trebuit sau ar trebui sã învãţãm. Aştept continuarea!
